Su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale – Csu s’est acheradu in custu mundu, sa prima bia, in su mese de lampadas de su 2014. Cun sa punna de pònnere a cumone cun totus, istitutziones e àteros, documentos, materiales, cussìgios e camineras pro afortiare sa limba sarda in cale si siat leada sotziale. Pro dare ànimu a una vera e cumprida polìtica linguìstica.
Podiat èssere una metèora, cosa chi sutzedet, imbetze nono. Su Csu at buscadu bida in su fiotu de addòbios contivigiados e, die cun die, (isceti in s’istiu 2014 posca de Santa Giusta b’amus àpidu a Neoneli a sa fine de su mese de austu e a Sèdilo a sa fine de cabudanni, pro sa prima editzione de sa Festa de sa Limba Ufitziale, chena codiare sos paritzos addòbios dassados in caminu in 3 annos cun in mesu sa Bonàrcadu 2016), at tentu unu pùblicu semper prus mannu e ammaduradu e fatu a connòschere una tzerta idea, in sa forma e in su sutzu, in contu a sa chistione de sa polìtica linguìstica in sardu e in sas àteras limbas minores de Sardigna.
No addòbios traditzionales ebbia però. Unu traballu mannu est istadu fatu in su web: tradutziones, blog, animatzione digitale, isparghimentu mannu de sa Limba Sarda Comuna chi oramai est su sardu iscritu prus connotu e praticadu. Non isceti standard pro sos atos de sa Regione Sarda, duncas, ma finas istandard pro totus sos chi ant gana de iscrìere , cumprendere, s’acurtziare a su sardu.
Sa Limba Sarda Comuna, lassende pèrdere sas crìticas de parte, oramai bestes sos colores de sa gente.
Su tìtulu dadu a s’addòbiu de su 13 de lampadas de su 2014 fiat: “Sardigna 2014. Polìtica linguìstica: annu zero?”. Pepe Corongiu, portavoce de su Csu dae su comintzu, personalidade de su movimentu linguìsticu chi resesset a èssere bia e mìtica a su matessi tempus, aiat abertu sa die narende chi «in custu momentu nou in su cale sa polìtica narat chi at bisòngiu de tempus pro averguare e istudiare, s’arriscu est chi calicunu traballet pro nd’imbolare totu su chi est istadu fraigadu».
Proite? Posca 9 annos, carchi chida in antis, sa Regione l’aiat dadu sa dispidida isputziende·lu dae Diretore de su Servìtziu Limba Sarda de sa Regione, pròpriu in su momentu chi sos universitàriu fiant leende su pòdere.
Cussa matessi élite acadèmica contra de sa cale aiat pesadu unu j’accuse de auto-ratzismu linguìsticu e chi aiat isminuzadu cale fonte antiga de su problema de acontzare: su sentore comunu antilinguisticu chi isrobat su sutzessu de sas polìticas linguìsticas. Una manera atrivida de faeddare e mentovare sa raighina de s’arresonu. Pro chie bi creet e at sa carena e s’ànimu intelletuale de lu fàghere.
Cun su Csu, duncas, dae su comintzu, est intradu in giogu s’elementu de su briu e de sa fortza de sos temas pesados e postos a currere. In su cantu a tenore, una boghe galana, pro èssere brava a beru, devet ischire dare e mantènnere su puntu, sa nota de s’acordu, e dare sa falada a su mègius cantare de su tenore.
Su Csu at fatu custu, est istadu su contone mannu de su movimentu linguìsticu capatzu de mantènnere su puntu, s’ischina ritza e su printzìpiu fungudu, e non mudare de sinu a segunda de sos bentos o de sos bentigheddos. Su chi si narat conca firma, in sas fainas comente in s’idea de fundu, in sos printzìpios mannos comente in s’isboligu fitianu de sos temas chi nde brotant.
Su Csu at fatu carchi cosa chi in fundu a sos sardos praghet, at dadu s’idea de àere sa vena in sa mesa e finas a bolu. At betadu e tzoroddadu agetivos e paràulas e fatu girare totu comente morroculas in tundu a sas faeddadas suas, a sos islogan chi at illieradu e a sos addòbios chi at contivigiadu.
Manifestatziones chi ant atraessadu onni trata de sa polìtica linguìstica: presentatziones de tradutziones in sardu de clàssicos de sa literadura mundiale, promotzione de sas solutziones tecnològicas prus de importu in contu de limba sarda, presèntzia e boghe in sardu, pro iscumbàtere semper cun sos fatos, in fiotu de addòbios de su mundu polìticu, culturale e artìsticu sardu. Non s’agabbat inoghe.
Dae su 2016 at mandadu a dae in antis un’assòtziu cun su CNR de Pisa chi at giutu su sardu a èssere isseberadu comente una de sas bator limbas minores europeas pro su progetu “The Digital Language Diversity Project” (DLDP), contivigiadu pròpiu dae su CNR, una chirca subra de sos bisòngios digitales de sas limbas prus minores.
A sos istùdios de su CNR su Csu at dadu un’agiudu pràticu e unu servìtziu de tradutzione de sos documentos chi sunt istados ispartos in italianu e in Limba Sarda Comuna. Sos resurtados de custa chirca ant a èssere impitados pro pesare unu Digital Language Survival Kit, diat chèrrere nàrrere unu fiotu de racumandatziones pro promòvere s’impitu digitale de sa limba minore.
Epica a beru, in su mese de freàrgiu de su 2017, sa lìtera de su Csu a su Segretàriu Generale de su Cussìgiu s’Europa Thorbjrn Jagland. Punna: apretare pro fàghere leare positzione in cunfronta de sos ritardos e de sas debilesas de s’Itàlia in sa polìtica linguìstica in contu de limbas minores e minorias natzionales.
Diferentes polèmicas, tostas, in sos cunfrontas de sas prus artas càrrigas de s’Istadu, pro ammentare chi sa Repùblica b’at postu 50 annos a acansare una leghe in matèria (sa 482 de su 1999) chi non benit mancu aproendada dae unu mìnimu de resursas finantziàrias. E non solu: finas su Parlamentu non ratìficat sa Carta Europea delle Lingue pro non leare impinnos cun sos partner de s’Unione in contu de minorias internas. Est finas un’istocada a sas Istitutziones sardas, mai capatzas de fàghere bene su dovere issoro.
Briu e fortza chi no ant fatu mancare mai sas resones e sas raighinas de sa nàschida: ischina ritza in contu de s’istandard ùnicu e, duncas, de sa Limba Sarda Comuna; apretu sighidu pro s’intrada de sa limba sarda in s’agenda polìtica. Ma finas dare ancas e coro a cussu traballu de «rivolta dell’oggetto», cuntzetu brotadu dae Mialinu Pira e caru a medas, fatende·lu mòvere dae sa chistione de sa limba.
E custa est istada una pensada de Pepe Corongiu, torrare a lèghere su caminu sardu dae sa fusione a oe pro more de is craes de sa polìtica linguìstica negada (su prus) o dada (belle mai). Su libru suo cult “Il Sardo una lingua normale” nd’acollit custas pìgias e las bogat a campu comente chi leghende totu sa bibliografia isulana de istòricos, literados e intelletuales, si potzat meledare subra de su fatu chi sa crisi de sa tziviltade sarda non podet èssere prus bida chena is craes de sa polìtica linguistica.
Ma devet èssere lèghida prus a totu comente su resurtadu de tropu ànimu donadu a s’indonu a àteros modellos culturales e linguìsticos, moda chi at giutu s’aristocratzia (e finas sa burghesia manna e minore) culturale a si tancare «cun orgolliu» in sos cunfrontos de una polìtica linguìstica in sardu.
Acorrada in sa tristura de sas malas paristòrias culturales e forte de su connotu de sos istereòtipos, sa Sardigna s’est tancada semper de prus a s’idea de sa diferèntzia linguìstica.
A parre de Corongiu sa posta a banda de sa limba at brotadu e est sighende prodùere su desertu de s’identidade, est bortulende su sensu e su valore de cussu protzessu pro more de su cale si reconnoschet comente prioridade un’identidade e una pintura pretzisa. Chena idea de limba, sa manera chi amus de nos contare sighit a èssere a trèmula e no posta a fogu, prus a totu sighit a nos crompere pro more de un’ograda angena. E custa identidade chi brincat est folclore, esotismu, una visone folclorìstica chi sutzat e solobrat su bisòngiu de identidade de sa gente e lu dormit, finas si a paràulas abòghinat de lu chèrrere megiorare e fàghere mannu.
Ma no est totu. Su bessu prus de interessu est chi in sa mesa de sos malos Corongiu bi faghet sètzere s’universu de is babbumannos de su Movimentu Linguìsticu. Personalidades chi non resessent a fàghere a mancu de su praghere de sos carignos de su podere e no atzetant su giogu democràticu chi una borta ses a su guvernu e un’àtera a s’opositzione, abarrende in carchi modu presos in intro de saa paristòria de su paralimpu chi iscualificat su Movimentu Linguìsticu comente tzeracu e aproendadu dae su pòdere.
Pro Corongiu s’intelletuale diat dèvere brotare novas e ruturas. Si nono ite intelletuale est? Ma in fundu, a parre meu, su seberu de sa polèmica no est pro giogu e pro nudda gaddinosu. Su traste de sa polèmica est unu medium comunicativu chi nd’essit dae cussa vena e iscòla giornalìstica semper presente in su tràgiu suo.
Fuoriclasse de sa polìtica linguìstica e intelletuale no aparinadu e no pro fortza bisongiosu de s’asse medianu.
Fatu a custa trata, su Csu at postu a cùrrere atrividos issèberos pro more de una visone chi càstiat a su tempus longu e chi non podet mudare a segunda de chie guvernat sa Regione. Prus de 3 annos de atividade sighida, proclamas, annùntzios, eventos, protestas, tzelebratziones, impostas, traballu in sos social, ant fatu de su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale s’assòtziu de su movimentu linguìsticu prus connotu e mentovadu.
D’àtera parte, in campu linguìsticu, no esistint àteros addòbios sighidos e partetzipados in numeru importante comente cussos de su Csu. Si podet arresonare cantu si cheret ma sos fatos bi sunt e si podent bìdere e tocare cun manu. S’iscuadra de traballu est oramai ammadurada e est fata dae militantes beros de su movimentu linguìsticu, gente istòica e in su mentres digitale.
A banda Pepe Corongiu e su chi iscriet, nde faghent parte Giagu Ledda, Mariu Sanna, Sarvadore Serra, Martine Faedda, Paulu Mugoni, Pedru Solinas, Bovore Mele, Pepe Corronca, Giommaria Fadda, Peppe Luisu Pala, Gianni Garbati, Renato Oggiano, Nicola Merche, Gonario Carta. De no ismentigare chi in custu momentu paritzas fèminas sunt a curtzu a su Csu e su traballu issoro est proighende e at a sighire a megiorare sa vida e sa fortza de su Coordinamentu.
In àteras paràulas, totu gente chi chena essere presumida o isperare de fàghere is babbumannos de niunu, onni die promovet s’interessu suo e su disìgiu de una cumprida polìtica linguìstica cun a coro cussa criadura galana e ammajadora chi est sa limba sarda. Ca est una criadura, o no?
Ma, o Roberto, tue chi ses “istoico” militante de s’iscuadra (ma a mie custu “istoico” mi arregodat prus is brebès chi no àngiant chi no is filòsofos grecos), poite custa foedhada no dh’as fata in LSC? No iat a èssere «solo lingua scritta»?
Iscusa, Robè, no ia pentzau ca innanti tocàt a isceberare sa bandhera po bíere sa limba. Però cun cussu «gente istòica» (innanti furint is militantes e como inderetura sa gente) mi faes pentzare sèmpere a is brebès chi no àngiant.