(Per leggere l’articolo in italiano cliccare sulla bandierina in alto)

In sa pazina sua de Facebook, su giornalista Anthony Muroni, como pagu tempus, at torradu a publicare unu artìculu de unos cantos meses como (“S’autodeterminatzione e sas làcanas fortes de pònnere”) cun su cale s’ex diretore de s’Unione sarda chircat de sestare una proposta de guvernu achidadora isetende sas eletziones regionales.
http://www.anthonymuroni.it/2017/01/07/lautodeterminazione-gli-inespugnabili-confini-tracciare/
Dae tempus custu argumentu est su meledu de totu cuddos chi non cumpartzint sa proposta polìtica de su tzentrudestra e de su tzentrumanca e isetant di sos de su “Cinque Stelle” diant sinnales chi sunt bios. Ma prus a totu est su frùntene de s’autodeterminatzione chi est chirchend de cumprèndere comente pòdere resèssere a pònnere impare unu ischeramentu sèriu e capatzu de pòdere punnare a su guvernu de sa Regione.
Muroni narat chi isse est unu “osservadore” e isterret sas propostas suas. Deo, chi non so osservadore ( sende, dae tempus impignadu a proe de s’autodeterminatzione cun s’assòtziu Sardegna Sostenibile e Sovrana e cun Cagliari Città Capitale), apo a proare a illustrare comente la penso.
Su puntu de partèntzia est craru meda: sunt meda sas fortzas chi cumponent su frùntene chi punnat su guvernu de sa Regione non podet èssere cumandadu dae su chèrrere de s’indipendentismu ma si devet pònnere a disponimentu de unu disignu prus aunidore a manera chi potat èssere cumpartzidu dae totu cuddos unu modellu nou de isvilupu possìbile pro sa Sardigna.
A inghìriu a custu critèriu de possibilidade si giogant sas sortes de s’ìsula nostra.
Duncas non podet èssere s’indipendèntzia su “ signu “ de su ischeramentu ma una proposta prus cuncreta chi agatat luego unu motivu de impignu comunu in s’amparu de s’ispìritu de su Ppr, iscunsertadu dae sa lege urbanìstica nos de sa Giunta de Pigliaru,, sa defensa de sas salude de sos tzitadinos ( chi curret arriscos mannos si andat a in antis su disignu de alimentare torra sas industrias incuinadoras de sa filera de s’allumìniu de Portovesme), sa defensa de s’agricoltura dae s’ispeculatzione mala chi si cuat a in segus de sos afares de sas energias rennovàbiles e de sa trampa de sa “chimica birde), e sa chistione de sos polìgonos militares chi non produint e incuinant.
Temas cuncretos chi nde tragiant àteros comente cuddu de una polìtica chi favoressat sas nàschidas ( e no chi siat mirada ebbia a s’ispopulamentu de sas zonas a intro de s’ìsula), de una polìtica sana e solidale de acoglièntzia de sos migrantes, e de su reconnoschimentu de sa limba sarda comente sa infrastrutura culturale prus de importu.
Duncas tocat de adduire a una proposta cuncreta de isvilupu possibile, chi cheret nàrrere a lassare sos “ slogan”, intames custa proposta devet èssere sustènnida dae elementos de connoschèntzia tecnica e amministrativa cun sa cales fundare s’atzione polìtica e mescamente devet èssere sa punna de cuddas fortzas giai rapresentadas in sa Regione o in sas amministratziones comunales, custa duncas devet èssere sa prima cosa de tènnere contu pro signare sas làcanas de su programma de guvernu de custu ischeramentu.
Si totu custu diat acuntèssere, si custa sustenibilidade esseret sa làcana partzidora de sa polìtica sarda, si diat pòdere lòmpere a sa cunditzione de fàghere unu quadru de sas fortzas in campu, iscoberrende, mancari, chi Fortza Italia e sa Cgil sunt a sa matessi ala, e in cumpagnia de fortzas chi si decrarant indipendentistas ( e chi sunt siat in s’opositzione chi in su guvernu cun Pigliaru).
No intames, si diat unu modellu nou de isvilupu sustenibile esseret sa làcana partzidora de sa polìtica sarda, nde diant essire a campu protagonistas noos chi fintzas a como sunt istados a in fora de sa debata polìtica ( est a nàrrere cuddo ambientes umanos a curtzu a sa Crèsia catolica o s’eletoradu de sos Cinque Stelle, sos ambientalistas, sos comitados chi traballant in sos territòrios, cuddos de manca traita dae sa asuria de sas classes dirigentes), cun custos si diat pòdere abèrrere unu arrejonamentu profetosu cun resurtados chi oe mancu si imaginant.
Pro totu custu servit coerèntzia. Sa polìtica de sas recusas non diat èssere de profetu, ca chie ponet impidimentos est custrintu fintzas a nde dever baliare. Su de nàrrere chi nono a sos partidos italianos e a sos alleados issoro est una manera pro si nche istare a sa sola a unu chirru e ( balet pro oe o pro sos sèberos de 5 o 6 annos como ?) custu giughet a dare fortza ebbia a sos grupos indipendentistas sende chi custa proposta devet àere su contributu de medas àteros.

Mi paret de intèndere giai sas boghes contra narende: ma tue, duncas cheres sos indipendentistas ma ebbia pro puntellu? Deo penso chi cun isos si potzat fàghere unu tretu longu impare cumpartzende sas punnas comunas, cuddas a sas cales bona parte de sa sotziedade sarda abbaidat cun ispera.
Deo non so un’ indipendentista ma non so nemmancu un anti-indipendentista. Mi nche pongio in cudda categoria chi si narat de su “sovranismu” (o finas “de s’autodeterminatzione”), chi pensat chi sa Sardigna podet essire dae sa crisi ebbia si podet impreare poderes, chi nde podet bogare a s’istadu italianu e a sa Unione Europea mantengenge unu raportu sàbiu e sighidu, sena truncare in netu nen cun s’unu e nen cun s’àteru.
Ebbia lòmpidos a su disponimentu de totu sos poderes ( chi non podent èssere sutapònnidos a perunu poderiu de s’Istadu italianu, ca est unu deritu de su pòpulu sardu cuddu de si guvernare, in su bonu o in su malu su benidore suo), tando sa Sardigna s’at a pòdere pònnere preguntas in contu a sa sorte sua. Est tando ebbia chi s’at a pòdere preguntare si cheret èssere indipendente o nono.
Custa est sa manera cuncreta ca, a intro de unu quadru istitutzionale, ispronat sa Sardigna a unu caminu de cambiamentu beru chi movet dae bassu e no ponet in fatu a revolutziones faladas dae artu e duncas sena sighire ideas chi non sunt a cunsonu cun sa realtade.
Pro me, duncas s’indipendèntzia de sa Sardigna no est ne unu bonu e ne unu malu ma est ebbia sa rugradura de su caminu chi amus a agatare a finitia, a pustis de una àndala de crèschida e de isvilupu, e a ue s’at a lòmpere ebbia si sos sardos ant leare cussèntzia e ant leare prus atza impitende sos poderes. Duncas su istatutu de autonomia rapresentat su puntu dae su cale mòvere pro unu istatutu nou chi at a èssere “de soberania”
B’at de nàrrere chi sos indipendentistas non tenent sa fortza pro pònnere paris unu ischeramentu, ca su partzidos e duncas non tenent cunsensu, e mescamente pro more de sa mancàntzia de una classe dirigidora formada in sas amministratziones locales, ( est una cosa a beru coriosa chi sos indipendentistas punnent a guvernare sa Regione sena èssere in cunditzione, francu che in pagos casos, de guvernare sas biddas nostras, antzis si nche sunt istados a largu comente chi esserent timende una atzione polìtica dae bassu).
S’indipendentismu sardu oe est debile meda, no est capatzu (comente at iscritu Lisandru Mongili) de cumprèndere sa cultura urbana, indebilitadu dae s’isperièntzia de Sardigna Possibile (unu fallimentu chi est su resultadu non de su votu, ma dae su chi nd’est bènnidu a pustis, est a nàrrere nudda; una derruta pro sa cale nemos tenet s’atza de abèrrere una debata pùblica chi intames diat èssere de profetu pro cumprèndere cale caminu leare sena repìtere sos matessi faddos). Ma sende prus impunnados a sa retorica e sos “ slogan” chi no a s’istùdiu e a s’analisi sèria e fundada e partzidos puru dae sos personalismos de sos capos chi sunt impignados a marcare sas partziduras chi non sos puntos chi los ponent afaca a àteras propostas polìticas in campu.
Apo giai naradu in unu adobiu in su ExMa de Casteddu, chi s’indipendentismu sardu, pròpiu pro neghe de custa lebiesa sua, arriscat de èssere ebbia una arma de “ istraviadura de massa” dae sos problemas de sa derrota de sa fase autonomìstica e arriscant de suterrare sa Sardigna, sende chi tocat de aunire sos sardos pro una atzione cuncreta sena perunu signu ideològicu.
Sa Sardigna non est nen sa Scozia e nen sa Catalunya: inoghe su caminu a cara a s’indipendèntzia est longu meda. S’indipendèntzia no est in s’agenda polìtica nostra, e de custu tema ( chi prenat sas pàginas de FB) si nde diat devere faeddare ebbia a pustis chi su 30 o su 40 pro chentu de sos sardos at àere detzisu de sustènnere custa possibilidade, ma cun una proposta crara, mancari cando bi dent èssere 100 sìndigos indipendentistas. Oe sa fortza polìtica indipendentista chi tenet prus de su 5 pro chentu est su Psd’az). Duncas de ite semus faeddende?
Custu non cheret nàrrere chi s’indipendentismu non siat una resursa polìtica ( medas de sas cumbatas suas sunt giustas), ma podet dare frutos bonos ebbia si atzetat de fàghere unu caminu paris a àteras fortzas, puntende subra a temas cuncretos, sena setarismos e tancaduras ideològigas chi fintzas a como no ant dadu profetu. Non b’at àtera manera si non cussa chi pertocat su tema de sa sustenibilidade.
Signadas sas làcanas ideològicas, s’àteru critèriu de importu est su de formare unu ischeramentu e sa manera de seberare su capu chi devet èssere indicadu cun eletziones primàrias. Custa est sa manera prus cumpartzida dae sa gente e cussa chi est prus fàtzile a pònnere in pràtiga.
In custas dies medas si nde sunt rìsidos de su resurtadu de sas “ comunàrias “ de su M5S de Aristanis, a sas cales ant leadu parte e prus pagu de chentu pessones, e puru cussa candidadura est prus lezitima de cuddas chi nd’ant a essire dae àteros ischeramentos.
Si fintzas in contu a su tema de sa partetzipatzione chie cheret disignare unu progetu polìticu nou no est in cunditzione de pònnere in campu una proposta atrivida e diferente dae cussas chi bi sunt in campu, sa partida est giai pèrdida.
Sustenibilidade e partetzipatione: cale si siat fortza chi s’at a chèrrere impignare in custos duos frùntenes at a tènnere totu su agiudu meu.

Vito Biolchini
www.vitobiolchini.it