Custu est su giassu in limba Sarda.

Per leggere l’articolo in italiano, clicca sulla bandiera in alto, scegliendo l’opzione del tricolore.

Est de sas dies coladas una “sinnalada” chi, partida dae su profilu Facebook de sa sìndiga de Fonne, antis nd’at prenu su Web e pustis s’at ganadu sa vitrina de su giornale regionale inlìnia Sardiniapost e pustis at lòmpidu a s’iscena italiana gràtzias a Repubblica.it, su portale web de informatzione prus lèghidu. Si seis leghende custu artìculu in capas seis a connoschèntzia de su fatu ca fiat unu cunvegnu subra sa famìlia cuncordadu dae sos assòtzios catòlicos, in presèntzia de S. E. s’archipìscamu de Casteddu Arrigo Miglio.
Un’iscuta de meledu subra sa situatzione e sas prospetivas de cussa chi est cunsiderada sa primu tzèllula de sa sotziedade nostra, e chi in sa mesa de sos relatadores no tenet in contu a peruna femina. Comente si de cuddu nùcleu de fundamentu esserent pòdidu faghere parte sos “espertos” òmines feti e non ddoe esserent istadas feminas in gradu de ddoe annanghere s’esperièntzia e sa visione issoro. M’atrivo a nàrrere, non tantu e non solu in canto figias, mamas, isposas, cumpangias o giajas (Deus feti ischit e canto àteru, abarrende in tema), cales e cantas siant sas crititzidades cun sas cales ogni una de custas figuras si depet acarare in sa sotziedade de oe, ma finas comente espertas e istudiosas de sa modernidade, de su presente e de su benidore.
Nudda, nissuna. E cando a custu fatu ant postu annotu, amus lèghidu, non ant lòmpidu ne pedidos de discurpa, ne cunsideros, ma a cando furriadas de crepu e arrennegu, a cando befas pùblicas.
Tantu chi semper sa prima tzitadina de Fonne Daniela Falconi (chie eris nd’at torradu a bogare sa chistione suta sa forma correta de “batalla culturale”, a propòsitu de un’àteru cunvegnu chi un’assòtziu est cuncordende a curtzu de bidda sua – prus a pretzisu in Gavoi – pro allegare de sas solutziones possìbiles a sa crisi de su tzentru Sardigna, e chi at tentu in contu feti de òmines tra sos relatadores) at istèrridu una regorta ispassiosa numenada “generadore automàticu de rispostas” (dae parte de òmines tzertu) a custa genia de sinnaladas: “Est feti ocasione pro chircare visibilidade”, “Cheret chi dda invitent a issa, gasi a pustis s’at a candidare a sas Regionales”, “Est totu calculu”, “Est a mirare su mèritu e no su gènere”, “Oe sas feminas òcupant unu muntone de logos de podere”.
Pòberu de mie, custu est a beru su livellu.
In su matessi tempus, est difatis incumentzada sa cursa manna conca a sas Regionales de su mese de freàrgiu 2019. Paret chi peruna femina apat tentu s’achistiada bona sorte de essere candidada a guvernadora, a su nessi in sas coalitziones prus connotas, in tames chi semus a in antis de un’àteru fenòmenu curiosu: addua sas bator consigieras in essida (subra sessanta in totu), s’aprovatzione noedda de sa lege subra sa preferèntzia dòpia de gènere at abertu sa cursa a sa femina atzapa-votos (no medas mira, màssimu duas partes de tres de cussos de su consigieri òmine a chie at a essere, de seguru, acostiada, in gradu de frunire valore agiuntu non solu a sa lista de pertenèntzia ma prus che totu a cuddu in essida (o in intrada) chie abisòngiat de carburante nou.
Ma, forsis, no at a èssere gasi. Mancare s’aumentu de su nùmeru de feminas in lista at a produere finas unu creschimentu de sa rapresentàntzia feminile. E custu, a mala o a bona gana, bidu ca no s’agatant mancu relatadoras bonas pro sos cunvegnos, at a essere dèpidu a s’òbligu cumandadu dae sa lege ebbia.
Alloddu pro ite, si amus a chèrrere propassare su sistema feu de “cuotas” at a tocare a gherrare finas a dda binchere – sos òmines puru- sa batalla culturale incumentzada dae feminas meda impignadas in custa ìsula e leada a in antis in custas dies dae sa sìndiga Falconi.
Si no ddu cherimus faghere ca est giustu, ddu depimus faghere ca cumbenit a nois puru. Totus tenimus una sorre, una mama, una pobidda, una cumpangia, una figia chi ant istadu ofèndidas o tratadas che a “ospites” male aguantadas in su traballu, in s’universidade o in sa vida pùblica.
Coràgiu, frades òmines, ca giai no si nde essit dae costas.