(Per leggere l’articolo in italiano cliccare sulla bandierina in alto)

 

L’ischiamus totus chi agabbaiat gasi. Tropu mannu su perìgulu chi sa mobilitatzione de duos annos a como in Sardigna aeret istrobbadu sos permissos regionales. Mègius a punnare a Roma e isetare chi sas cosas, fintzas in Casteddu, s’esserent normalizadas. E, difatis, dae sos ufìtzios de su guvernu paret chi siat lòmpidu su permissu chi fiant isetende, un’atera iscavanada a s’autonomia de sa Sardigna. Pro sos chi no nd’ischint, semus faeddende de su progetu de sa Flumini Mannu Ltd,una sotziedade cun sa sede intre Londra e Macumele (tzitades chi, giai s’ischit, intritzint sos afares issoro e sas cuotatziones de sas Bursas rispetivas), chi tenet interessos in 270 ètaros de Sardigna, in ue diant chèrrere fàghere una megaistrutura termodinàmica. Non contat meda chi sa sotziedade anglu-marghinesa no apat sa disponibilidade de totu sos terrinos interessados. Pro sighire sos disinnos suos, isfrutende su sartu in manera produtiva (sic), bastat a espropriare sos lotos de sos meres, de sos “mandrones” chi faghent sos pastores e sos massajos. In custu mamentu nos diamus dèpere identificare totus cun sa famìlia Cualbu, chi la sunt atachende petzi ca cheret abbarrare in sa terra rica sua. Pensades chi siat una provocatzione nostra? Galu pro sos chi dant pagu cara, tocat a ammentare chi custas positziones las ant postas in iscritu, in pare a àteras ligadas a s’antieconomitzidade de su pastoriu e de sa massaria. Pro ite non nos agradat su disinnu de sa Flumini Mannu Ltd, aprovadu dae su Ministèriu interessadu? A nos fàghere brincare in sa cadrea non sunt sas paràulas malas contra a sos pastores e contra a sos sardos in generale, cantu su sinnificadu de sas afirmatziones fatas a minisprètziu supra de su chi diat dèpere èssere su venidore de sa Sardigna: sigomente su pastoriu e sa massaria (pro comente oe sunt declinados) non rendent, tocat a s’acunortare de devènnere una prataforma manna manna destinada a depòsitos de arga de cada casta, a brusiadores, a campos eòlicos e fotovoltàicos, a berrinas e totu gasi. Custa est s’idea de Sardigna chi unos cantos tècnicos (sardos) e unos cantos investidores (pro como cuados in palas de sotziedades anònimas cun sa sede in foras de Itàlia) ant tentu su coràgiu de pònnere in su pabiru. Si bi pensamus bene, cunsiderados sos ùrtinos 20 annos de amministratzione regionale, custa est s’ùnica proposta chi b’est. Chie nos at guvernadu (o nos guvernat) non nos dat un’alternativa e no at leadu mai su caminu de unu modellu de isvilupu in ue investire e a su cale dare ancas. Fallida s’esperièntzia de s’ùrtima Renàschida, cando sos cuntributos a proja sunt servidos a ingrassare unos cantos capitalistas bènnidos dae Nord, polìticos in chirca de preferèntzias e sindacalistas in chirca de tèsseras fàtziles, in su campu sunt abbarradas petzi sas ruinas: pastoriu firmu a su tempus de pustis de sa gherra, cumpartu agrìculu de calidade cunfiadu a s’eroismu de pagos autodidatas, campusantos industriales e paisàgiu ofesu. A pustis de àere fatu tantu dannu – fortes pro su fatu chi nemos nd’at pedidu contos – medas de cussos poderes como sunt torrende a s’assaltu. E sa polìtica sarda ite faghet? Abbarrat in dudas, collàborat o chircat de cuare sas cosas, suta de s’imberta de un’opinione pùblica chi a bellu a bellu paret chi si siat bortende contra. Ma non nos proponet un’alternativa birtudosa, investimentos finalizados a pònnere a sistema giassos agrìculos modernos, bonos a interagire cun sas aziendas de sos pastores e cun su turismu. Una cosa chi est connaturada a s’istòria nostra, a sa natura nostra, a s’identidade nostra e a bellu a bellu est istada estirpada dae campagnas diseducativas. Semus impestados dae tzerachias materiales e mentales: s’assaltu de sa Flumini Mannu – chi li depimus parare fronte – est petzì s’ùrtimu episòdiu in su tempus. Sa cumplitzidade e sas omissiones de tzerta polìtica sunt craras. Tocat chi totus reagemus pro evitare chi bincat unu modellu de sutaisvilupu chi nche torrat sa Sardigna a prataforma pro afares angenos. Si diamus fallire, diamus dèpere tènnere su coràgiu de li torrare a s’Istadu sa cunditzione de Regione autònoma, ponende, in càmbiu, s’iscrita “Colònia de sa Repùblica”.